hirotonisi

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic хиротонисати (xirotonisati), from Ancient Greek χειροτονώ (kheirotonṓ), from χείρ (kheír, “hand”) + τείνω (teínō, “extend”).

Verb

a hirotonisi (third-person singular present hirotonisește, past participle hirotonisit) 4th conj.

1. to ordain

Conjugation

    conjugation of hirotonisi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a hirotonisi
gerund			hirotonisind
past participle			hirotonisit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hirotonisesc	hirotonisești	hirotonisește	hirotonisim	hirotonisiți	hirotonisesc
	imperfect	hirotoniseam	hirotoniseai	hirotonisea	hirotoniseam	hirotoniseați	hirotoniseau
	simple perfect	hirotonisii	hirotonisiși	hirotonisi	hirotonisirăm	hirotonisirăți	hirotonisiră
	pluperfect	hirotonisisem	hirotonisiseși	hirotonisise	hirotonisiserăm	hirotonisiserăți	hirotonisiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hirotonisesc	să hirotonisești	să hirotonisească	să hirotonisim	să hirotonisiți	să hirotonisească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hirotonisește			hirotonisiți
	negative		nu hirotonisi			nu hirotonisiți