horcăi

Romanian

Etymology

From horc +‎ -ăi.

Verb

a horcăi (third-person singular present horcăie, past participle horcăit) 4th conj.

1. to snort

Conjugation

    conjugation of horcăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a horcăi
gerund			horcăind
past participle			horcăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	horcăi	horcăi	horcăie	horcăim	horcăiți	horcăie
	imperfect	horcăiam	horcăiai	horcăia	horcăiam	horcăiați	horcăiau
	simple perfect	horcăii	horcăiși	horcăi	horcăirăm	horcăirăți	horcăiră
	pluperfect	horcăisem	horcăiseși	horcăise	horcăiserăm	horcăiserăți	horcăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să horcăi	să horcăi	să horcăie	să horcăim	să horcăiți	să horcăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		horcăie			horcăiți
	negative		nu horcăi			nu horcăiți