impertinență

Romanian

Etymology

Borrowed from French impertinence.

Noun

impertinență f (plural impertinențe)

1. impertinence

Declension

Declension of impertinență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) impertinență	impertinența	(niște) impertinențe	impertinențele
genitive/dative	(unei) impertinențe	impertinenței	(unor) impertinențe	impertinențelor
vocative	impertinență, impertinențo		impertinențelor

Related terms

• impertinent