ințurică

Romanian

Etymology

From ințură +‎ -ică.

Noun

ințurică f (uncountable)

1. diminutive of ințură

Declension

declension of ințurică (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ințurică	ințurica
genitive/dative	(unei) ințurice	ințuricei
vocative	ințurică, ințurico

References

• ințurică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN