instălui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian installálni.

Verb

a instălui (third-person singular present instăluie, past participle instăluit) 4th conj.

1. (dated, Transylvania) to install

Conjugation

    conjugation of instălui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a instălui
gerund			instăluind
past participle			instăluit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	instălui	instălui	instăluie	instăluim	instăluiți	instăluie
	imperfect	instăluiam	instăluiai	instăluia	instăluiam	instăluiați	instăluiau
	simple perfect	instăluii	instăluiși	instălui	instăluirăm	instăluirăți	instăluiră
	pluperfect	instăluisem	instăluiseși	instăluise	instăluiserăm	instăluiserăți	instăluiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să instălui	să instălui	să instăluie	să instăluim	să instăluiți	să instăluie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		instăluie			instăluiți
	negative		nu instălui			nu instăluiți

References

• instălui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN