interlocuțiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French interlocution.

Noun

interlocuțiune f (plural interlocuțiuni)

1. interlocution

Declension

Declension of interlocuțiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) interlocuțiune	interlocuțiunea	(niște) interlocuțiuni	interlocuțiunile
genitive/dative	(unei) interlocuțiuni	interlocuțiunii	(unor) interlocuțiuni	interlocuțiunilor
vocative	interlocuțiune, interlocuțiuneo		interlocuțiunilor

Related terms

• interlocutor