interpelant

French

Participle

interpelant

1. present participle of interpeler

Romanian

Etymology

Borrowed from French interpellant.

Noun

interpelant m (plural interpelanți)

1. interpellant

Declension

Declension of interpelant

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) interpelant	interpelantul	(niște) interpelanți	interpelanții
genitive/dative	(unui) interpelant	interpelantului	(unor) interpelanți	interpelanților
vocative	interpelantule		interpelanților

References

• interpelant in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN