iosăguț

Romanian

Etymology

From iosag +‎ -uț.

Noun

iosăguț n (plural iosăguțe)

1. diminutive of iosag

Declension

Declension of iosăguț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) iosăguț	iosăguțul	(niște) iosăguțe	iosăguțele
genitive/dative	(unui) iosăguț	iosăguțului	(unor) iosăguțe	iosăguțelor
vocative	iosăguțule		iosăguțelor

References

• iosăguț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN