istețime

Romanian

Etymology

From isteț +‎ -ime.

Noun

istețime f (plural istețimi)

1. cleverness

Declension

Declension of istețime

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) istețime	istețimea	(niște) istețimi	istețimile
genitive/dative	(unei) istețimi	istețimii	(unor) istețimi	istețimilor
vocative	istețime, istețimeo		istețimilor