istorisi
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Greek ιστόρησα (istórisa), aorist of ιστορώ (istoró), from Ancient Greek ἱστορέω (historéō), from ἵστωρ (hístōr).
Verb edit
a istorisi (third-person singular present istorisește, past participle istorisit) 4th conj.
- to tell a story
Conjugation edit
conjugation of istorisi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a istorisi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | istorisind | ||||||
| past participle | istorisit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | istorisesc | istorisești | istorisește | istorisim | istorisiți | istorisesc | |
| imperfect | istoriseam | istoriseai | istorisea | istoriseam | istoriseați | istoriseau | |
| simple perfect | istorisii | istorisiși | istorisi | istorisirăm | istorisirăți | istorisiră | |
| pluperfect | istorisisem | istorisiseși | istorisise | istorisiserăm | istorisiserăți | istorisiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să istorisesc | să istorisești | să istorisească | să istorisim | să istorisiți | să istorisească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | istorisește | istorisiți | |||||
| negative | nu istorisi | nu istorisiți | |||||