iuitură

Romanian

Etymology

From iui +‎ -ură.

Noun

iuitură f (plural iuituri)

1. yell

Declension

Declension of iuitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) iuitură	iuitura	(niște) iuituri	iuiturile
genitive/dative	(unei) iuituri	iuiturii	(unor) iuituri	iuiturilor
vocative	iuitură, iuituro		iuiturilor

References

• iuitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN