izbândire

Romanian

Etymology

From izbândi +‎ -re.

Noun

izbândire f (plural izbândiri)

1. victory

Declension

Declension of izbândire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) izbândire	izbândirea	(niște) izbândiri	izbândirile
genitive/dative	(unei) izbândiri	izbândirii	(unor) izbândiri	izbândirilor
vocative	izbândire, izbândireo		izbândirilor

References

• izbândire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN