izbuti

Romanian

Etymology

Unknown.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a izbuti (third-person singular present izbutește, past participle izbutit) 4th conj.

1. prevail (prevail)

   Justiția a izbutit. ― Justice has prevailed.

Conjugation

    conjugation of izbuti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a izbuti
gerund			izbutind
past participle			izbutit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	izbutesc	izbutești	izbutește	izbutim	izbutiți	izbutesc
	imperfect	izbuteam	izbuteai	izbutea	izbuteam	izbuteați	izbuteau
	simple perfect	izbutii	izbutiși	izbuti	izbutirăm	izbutirăți	izbutiră
	pluperfect	izbutisem	izbutiseși	izbutise	izbutiserăm	izbutiserăți	izbutiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să izbutesc	să izbutești	să izbutească	să izbutim	să izbutiți	să izbutească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		izbutește			izbutiți
	negative		nu izbuti			nu izbutiți

References

izbuti in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)