izumit

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic изоумити (izumiti).

Adjective

izumit m or n (feminine singular izumită, masculine plural izumiți, feminine and neuter plural izumite)

1. (obsolete) amazed

Declension

Declension of izumit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	izumit		izumită	izumiți	izumite
	definite	izumitul		izumita	izumiții	izumitele
genitive/ dative	indefinite	izumit		izumite	izumiți	izumite
	definite	izumitului		izumitei	izumiților	izumitelor

References

• izumit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN