jugăreț

Romanian

Etymology

From jug +‎ -ăreț.

Noun

jugăreț m (plural jugăreți)

1. wall germander (Teucrium chamaedrys)

Declension

Declension of jugăreț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) jugăreț	jugărețul	(niște) jugăreți	jugăreții
genitive/dative	(unui) jugăreț	jugărețului	(unor) jugăreți	jugăreților
vocative	jugărețule		jugăreților

References

• jugăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN