jumuli

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian gyomlálni, gyomlál.

Verb

a jumuli (third-person singular present jumulește, past participle jumulit) 4th conj.

1. to pluck

Conjugation

    conjugation of jumuli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a jumuli
gerund			jumulind
past participle			jumulit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	jumulesc	jumulești	jumulește	jumulim	jumuliți	jumulesc
	imperfect	jumuleam	jumuleai	jumulea	jumuleam	jumuleați	jumuleau
	simple perfect	jumulii	jumuliși	jumuli	jumulirăm	jumulirăți	jumuliră
	pluperfect	jumulisem	jumuliseși	jumulise	jumuliserăm	jumuliserăți	jumuliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să jumulesc	să jumulești	să jumulească	să jumulim	să jumuliți	să jumulească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		jumulește			jumuliți
	negative		nu jumuli			nu jumuliți

Derived terms

• jumulire