lăibăriță

Romanian

Etymology

From laibăr +‎ -iță.

Noun

lăibăriță f (plural lăibărițe)

1. diminutive of laibăr

Declension

Declension of lăibăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) lăibăriță	lăibărița	(niște) lăibărițe	lăibărițele
genitive/dative	(unei) lăibărițe	lăibăriței	(unor) lăibărițe	lăibărițelor
vocative	lăibăriță, lăibărițo		lăibărițelor

References

• lăibăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN