lăibăruț

Romanian

Etymology

From laibăr +‎ -uț.

Noun

lăibăruț n (plural lăibăruțe)

1. diminutive of laibăr

Declension

Declension of lăibăruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lăibăruț	lăibăruțul	(niște) lăibăruțe	lăibăruțele
genitive/dative	(unui) lăibăruț	lăibăruțului	(unor) lăibăruțe	lăibăruțelor
vocative	lăibăruțule		lăibăruțelor