lăibărucă

Romanian

Etymology

From laibăr +‎ -ucă.

Noun

lăibărucă f (plural lăibăruci)

1. diminutive of laibăr

Declension

Declension of lăibărucă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) lăibărucă	lăibăruca	(niște) lăibăruci	lăibărucile
genitive/dative	(unei) lăibăruci	lăibărucii	(unor) lăibăruci	lăibărucilor
vocative	lăibărucă, lăibăruco		lăibărucilor

References

• lăibărucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN