lănțuț

Romanian

Etymology

From lanț +‎ -uț.

Noun

lănțuț n (plural lănțuțe)

1. diminutive of lanț

Declension

Declension of lănțuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lănțuț	lănțuțul	(niște) lănțuțe	lănțuțele
genitive/dative	(unui) lănțuț	lănțuțului	(unor) lănțuțe	lănțuțelor
vocative	lănțuțule		lănțuțelor

References

• lănțuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN