lăstăruț

Romanian

Etymology

From lăstar +‎ -uț.

Noun

lăstăruț m (plural lăstăruțe)

1. diminutive of lăstar; small sprout

Declension

Declension of lăstăruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) lăstăruț	lăstăruțul	(niște) lăstăruțe	lăstăruței
genitive/dative	(unui) lăstăruț	lăstăruțului	(unor) lăstăruțe	lăstăruțelor
vocative	lăstăruțule		lăstăruțelor

References

• lăstăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN