legănuț

Romanian

Etymology

From leagăn +‎ -uț.

Noun

legănuț n (plural legănuțe)

1. diminutive of leagăn; small swing, craddle

Declension

Declension of legănuț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) legănuț	legănuțul	(niște) legănuțe	legănuțele
genitive/dative	(unui) legănuț	legănuțului	(unor) legănuțe	legănuțelor
vocative	legănuțule		legănuțelor