limbiță

Romanian

Etymology

From limbă +‎ -iță.

Noun

limbiță f (plural limbițe)

1. diminutive of limbă

Declension

Declension of limbiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) limbiță	limbița	(niște) limbițe	limbițele
genitive/dative	(unei) limbițe	limbiței	(unor) limbițe	limbițelor
vocative	limbiță, limbițo		limbițelor

References

• limbiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN