limbuți

Romanian

Etymology

From limbut.

Verb

a limbuți (third-person singular present limbuțește, past participle limbuțit) 4th conj.

1. (dated) to babble

Conjugation

    conjugation of limbuți (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a limbuți
gerund			limbuțind
past participle			limbuțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	limbuțesc	limbuțești	limbuțește	limbuțim	limbuțiți	limbuțesc
	imperfect	limbuțeam	limbuțeai	limbuțea	limbuțeam	limbuțeați	limbuțeau
	simple perfect	limbuții	limbuțiși	limbuți	limbuțirăm	limbuțirăți	limbuțiră
	pluperfect	limbuțisem	limbuțiseși	limbuțise	limbuțiserăm	limbuțiserăți	limbuțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să limbuțesc	să limbuțești	să limbuțească	să limbuțim	să limbuțiți	să limbuțească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		limbuțește			limbuțiți
	negative		nu limbuți			nu limbuțiți