limitor
Latin edit
Verb edit
līmitor
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French limiteur.
Noun edit
limitor n (plural limitoare)
Declension edit
Declension of limitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) limitor | limitorul | (niște) limitoare | limitoarele |
genitive/dative | (unui) limitor | limitorului | (unor) limitoare | limitoarelor |
vocative | limitorule | limitoarelor |