lingurăriță

Romanian

Etymology

From lingurar +‎ -iță.

Noun

lingurăriță f (plural lingurărițe)

1. female equivalent of lingurar

Declension

Declension of lingurăriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) lingurăriță	lingurărița	(niște) lingurărițe	lingurărițele
genitive/dative	(unei) lingurărițe	lingurăriței	(unor) lingurărițe	lingurărițelor
vocative	lingurăriță, lingurărițo		lingurărițelor

References

• lingurăriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN