mânânțeluț

Romanian

Etymology

From mânânțel +‎ -uț.

Adjective

mânânțeluț m or n (feminine singular mânânțeluță, masculine plural mânânțeluți, feminine and neuter plural mânânțeluțe)

1. diminutive of mânânțel

Declension

Declension of mânânțeluț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	mânânțeluț		mânânțeluță	mânânțeluți	mânânțeluțe
	definite	mânânțeluțul		mânânțeluța	mânânțeluții	mânânțeluțele
genitive/ dative	indefinite	mânânțeluț		mânânțeluțe	mânânțeluți	mânânțeluțe
	definite	mânânțeluțului		mânânțeluței	mânânțeluților	mânânțeluțelor

References

• mânânțeluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN