mânătură

Romanian

Etymology

From mână +‎ -ătură.

Noun

mânătură f (plural mânături)

1. spell, magic

Declension

Declension of mânătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mânătură	mânătura	(niște) mânături	mânăturile
genitive/dative	(unei) mânături	mânăturii	(unor) mânături	mânăturilor
vocative	mânătură, mânăturo		mânăturilor