mândrețe

Romanian

Etymology

From mândru +‎ -ețe.

Noun

mândrețe f (plural mândreți)

1. beauty

Declension

Declension of mândrețe

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mândrețe	mândrețea	(niște) mândreți	mândrețile
genitive/dative	(unei) mândreți	mândreții	(unor) mândreți	mândreților
vocative	mândrețe, mândrețeo		mândreților