mândrișor

Romanian

Etymology

From mândru +‎ -ișor.

Noun

mândrișor m (plural mândrișori)

1. diminutive of mândru

Declension

Declension of mândrișor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mândrișor	mândrișorul	(niște) mândrișori	mândrișorii
genitive/dative	(unui) mândrișor	mândrișorului	(unor) mândrișori	mândrișorilor
vocative	mândrișorule		mândrișorilor