mândruț

Romanian

Etymology

From mândru +‎ -uț.

Noun

mândruț m (plural mândruți)

1. diminutive of mândru

Declension

Declension of mândruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mândruț	mândruțul	(niște) mândruți	mândruții
genitive/dative	(unui) mândruț	mândruțului	(unor) mândruți	mândruților
vocative	mândruțule		mândruților