mândruică

Romanian

Etymology

From mândră +‎ -uică.

Noun

mândruică f (plural mândruice)

1. diminutive of mândră

Declension

Declension of mândruică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mândruică	mândruica	(niște) mândruice	mândruicele
genitive/dative	(unei) mândruice	mândruicei	(unor) mândruice	mândruicelor
vocative	mândruică, mândruico		mândruicelor

References

• mândruică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN