mânecuță

Romanian

Etymology

From mânecă +‎ -uță.

Pronunciation

• IPA^(key): [mɨ.neˈku.t͡sə]

Noun

mânecuță f (plural mânecuțe)

1. diminutive of mânecă; small sleeve

Declension

Declension of mânecuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mânecuță	mânecuța	(niște) mânecuțe	mânecuțele
genitive/dative	(unei) mânecuțe	mânecuței	(unor) mânecuțe	mânecuțelor
vocative	mânecuță, mânecuțo		mânecuțelor