mânere

Romanian

Etymology

From mânea.

Noun

mânere f (plural mâneri)

1. stopping for the night

Declension

Declension of mânere

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mânere	mânerea	(niște) mâneri	mânerile
genitive/dative	(unei) mâneri	mânerii	(unor) mâneri	mânerilor
vocative	mânere, mânereo		mânerilor

References

• mânere in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN