mângâietură

Romanian

Etymology

From mângâie +‎ -eturăi.

Noun

mângâietură f (plural mângâieturi)

1. (obsolete) mercy

Declension

Declension of mângâietură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mângâietură	mângâietura	(niște) mângâieturi	mângâieturile
genitive/dative	(unei) mângâieturi	mângâieturii	(unor) mângâieturi	mângâieturilor
vocative	mângâietură, mângâieturo		mângâieturilor

References

• mângâietură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN