mânzușor

Romanian

Etymology

From mânz +‎ -ușor.

Noun

mânzușor m (plural mânzușori)

1. diminutive of mânz

Declension

Declension of mânzușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) mânzușor	mânzușorul	(niște) mânzușori	mânzușorii
genitive/dative	(unui) mânzușor	mânzușorului	(unor) mânzușori	mânzușorilor
vocative	mânzușorule		mânzușorilor

References

• mânzușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN