măgăruș

Romanian

Etymology

From măgar +‎ -uș.

Noun

măgăruș m (plural măgăruși)

1. diminutive of măgar; small donkey

Declension

Declension of măgăruș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) măgăruș	măgărușul	(niște) măgăruși	măgărușii
genitive/dative	(unui) măgăruș	măgărușului	(unor) măgăruși	măgărușilor
vocative	măgărușule		măgărușilor