măgăruț

Romanian

Etymology

From măgar +‎ -uț.

Noun

măgăruț m (plural măgăruți)

1. diminutive of măgar

Declension

Declension of măgăruț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) măgăruț	măgăruțul	(niște) măgăruți	măgăruții
genitive/dative	(unui) măgăruț	măgăruțului	(unor) măgăruți	măgăruților
vocative	măgăruțule		măgăruților

References

• măgăruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN