măiestrit

Romanian

Etymology

Past participle of măiestri.

Adjective

măiestrit m or n (feminine singular măiestrită, masculine plural măiestriți, feminine and neuter plural măiestrite)

1. skilfully crafted

Declension

Declension of măiestrit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	măiestrit		măiestrită	măiestriți	măiestrite
	definite	măiestritul		măiestrita	măiestriții	măiestritele
genitive/ dative	indefinite	măiestrit		măiestrite	măiestriți	măiestrite
	definite	măiestritului		măiestritei	măiestriților	măiestritelor

Verb

măiestrit (past participle of măiestri)

1. past participle of măiestri