mărșăluire

Romanian

Etymology

From mărșălui +‎ -re.

Noun

mărșăluire f (plural mărșăluiri)

1. marching

Declension

Declension of mărșăluire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mărșăluire	mărșăluirea	(niște) mărșăluiri	mărșăluirile
genitive/dative	(unei) mărșăluiri	mărșăluirii	(unor) mărșăluiri	mărșăluirilor
vocative	mărșăluire, mărșăluireo		mărșăluirilor