mărgenit

Romanian

Adjective

mărgenit m or n (feminine singular mărgenită, masculine plural mărgeniți, feminine and neuter plural mărgenite)

1. Obsolete form of mărginit.

Declension

Declension of mărgenit

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	mărgenit		mărgenită	mărgeniți	mărgenite
	definite	mărgenitul		mărgenita	mărgeniții	mărgenitele
genitive/ dative	indefinite	mărgenit		mărgenite	mărgeniți	mărgenite
	definite	mărgenitului		mărgenitei	mărgeniților	mărgenitelor

References

• mărgenit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN