marmotă
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French marmotte.
Noun edit
marmotă f (plural marmote)
Declension edit
Declension of marmotă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) marmotă | marmota | (niște) marmote | marmotele |
genitive/dative | (unei) marmote | marmotei | (unor) marmote | marmotelor |
vocative | marmotă, marmoto | marmotelor |