meșteriță

Romanian

Etymology

From meșter +‎ -iță.

Noun

meșteriță f (plural meșterițe)

1. female equivalent of meșter

Declension

Declension of meșteriță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) meșteriță	meșterița	(niște) meșterițe	meșterițele
genitive/dative	(unei) meșterițe	meșteriței	(unor) meșterițe	meșterițelor
vocative	meșteriță, meșterițo		meșterițelor