meritoriu
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Latin meritorius or French méritoire. By surface analysis, merit + -toriu.
Adjective edit
meritoriu
Declension edit
Declension of meritoriu
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | meritoriu | meritorie | meritorii | meritorii | ||
| definite | meritoriul | meritoria | meritoriii | meritoriile | |||
| genitive/ dative |
indefinite | meritoriu | meritorii | meritorii | meritorii | ||
| definite | meritoriului | meritoriei | meritoriilor | meritoriilor | |||