mintuță

Romanian

Etymology

From minte +‎ -uță.

Noun

mintuță f (plural mintuțe)

1. diminutive of minte

Declension

Declension of mintuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) mintuță	mintuța	(niște) mintuțe	mintuțele
genitive/dative	(unei) mintuțe	mintuței	(unor) mintuțe	mintuțelor
vocative	mintuță, mintuțo		mintuțelor

References

• mintuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN