minunare

Romanian

Etymology

From minuna +‎ -re.

Noun

minunare f (plural minunări)

1. wonder

Declension

Declension of minunare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) minunare	minunarea	(niște) minunări	minunările
genitive/dative	(unei) minunări	minunării	(unor) minunări	minunărilor
vocative	minunare, minunareo		minunărilor