morări

Romanian

Etymology

From morar.

Verb

a morări (third-person singular present morărește, past participle morărit) 4th conj.

1. to be a miller, to practice milling

Conjugation

    conjugation of morări (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a morări
gerund			morărind
past participle			morărit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	morăresc	morărești	morărește	morărim	morăriți	morăresc
	imperfect	morăream	morăreai	morărea	morăream	morăreați	morăreau
	simple perfect	morării	morăriși	morări	morărirăm	morărirăți	morăriră
	pluperfect	morărisem	morăriseși	morărise	morăriserăm	morăriserăți	morăriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să morăresc	să morărești	să morărească	să morărim	să morăriți	să morărească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		morărește			morăriți
	negative		nu morări			nu morăriți