muștiuc

Romanian

Etymology

Borrowed from German Mundstück.

Noun

muștiuc n (plural muștiucuri)

1. mouthpiece

Declension

Declension of muștiuc

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) muștiuc	muștiucul	(niște) muștiucuri	muștiucurile
genitive/dative	(unui) muștiuc	muștiucului	(unor) muștiucuri	muștiucurilor
vocative	muștiucule		muștiucurilor