muncitoreasă

Romanian

Etymology

From muncitor +‎ -easă.

Noun

muncitoreasă f (plural muncitorese)

1. female equivalent of muncitor

Declension

Declension of muncitoreasă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) muncitoreasă	muncitoreasa	(niște) muncitorese	muncitoresele
genitive/dative	(unei) muncitorese	muncitoresei	(unor) muncitorese	muncitoreselor
vocative	muncitoreasă, muncitoreaso		muncitoreselor

References

• muncitoreasă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN