muniționar

Romanian

Etymology

Borrowed from French munitionnaire.

Noun

muniționar m (plural muniționari)

1. munitioner

Declension

Declension of muniționar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) muniționar	muniționarul	(niște) muniționari	muniționarii
genitive/dative	(unui) muniționar	muniționarului	(unor) muniționari	muniționarilor
vocative	muniționarule		muniționarilor

References

• muniționar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN